BLESTEMUL LUI TUTANKHAMON

Toată lumea a auzit poveşti ciudate şi în acelaşi timp fantastice şi uimitoare. Dar această poveste le întrece pe toate. Haideţi să o începem:
Într-o vacanţă de vară, o familie cu trei copii, o fată pe nume Andy şi doi băieţi, Christian şi Nick, doresc să viziteze Egiptul Antic. În scurt timp ei ajung în Egipt. Ajunşi la hotel, iau cheia de la cameră şi încep să vorbească:
― Eu abia aştept să vedem ce vom vizita mâine. Ador Egiptul! spuse Andy.
― Mie îmi plac templele, piramidele şi aici le vom vedea pe toate, zise Christian. Va fi o vacanţă uimitoare.
― Sigur va fi, interveni mama. Acum la culcare! A fost un drum lung, din New York până aici. Noapte bună!
A doua zi dimineaţă, părinţii le spun că vor merge la Templul Luxor, foarte aproape de Piramida lui Tutankhamon.
Ajunşi la piramide, Andy a călcat fără să ştie pe o treaptă secretă din Piramida lui Tutankhamon. Deodată, în mod miraculos, ochii celor cinci se închiseră efectiv. Tutankhamon apare în mintea lor şi le zice:
― Fiţi blestemaţi, voi, cei care aţi îndrăznit să călcaţi treapta piramidei mele! Pentru asta blestemul va fi la fel de crud precum fapta voastră! Ha, ha, ha!… Dacă vreţi să scăpaţi de blestem, veţi fi închişi în piramidă şi veţi avea cinci zile şi cinci nopţi să ieşiţi. Dacă nu ieşiţi, veţi fi transformaţi în mumii, precum ceilalţi care au îndrăznit să mă deranjeze. Până acum nimeni nu a mai scăpat din piramida mea! Ha, ha, ha…! Fricile voastre se vor împlini, halucinaţiile vor creşte. Aveţi timp până mâine la prânz să veniţi înapoi sau, de nu, blestemul va fi definitiv. Ha, ha, ha…!
Ei nu credeau în blesteme, dar totul urma să se schimbe. Autocarul se defectase, telefonul lui Nick a fost pierdut, iar în noaptea aceea nimeni din hotel nu a putut să doarmă.
A doua zi, ei au înţeles că este vorba despre un blestem. Nu peste mult timp au ajuns la Piramida lui Tutankhamon. Andy a atins treapta piramidei pentru a-i arăta lui Tutankhamon că au revenit. Ochii acestora s-au închis din nou brusc. Tutankhamon apare din nou în mintea lor spunând:
― Ştiam eu că o să vă întoarceţi. Toţi au făcut aşa. Acum trebuie să călcaţi pe o treaptă diferită pentru a putea intra. Abia aştept să am “cinci mumii noi în colecţie “. Ha, ha, ha…!
După ce au găsit treapta şi au intrat, au dat de o inscripţie: „Cinci drumuri…, unul bun, restul greşite”. Încotro veţi merge…?
― Pe unde să mergem acum?
― Staţi! Ştiu, ghidul meu despre temple! Să caut…
― Gata, am găsit. Dacă sunt cinci drumuri, mergi pe al patrulea.
Au reuşit să aleagă drumul bun, dar acum cine ştie ce va mai urma.
― După acele gratii se află un leopard care se hrăneşte cu oameni. El va fi eliberat în trei minute. Fereastra aceea este încăpătoare, dar este cam sus. Ha, ha, ha… Mult noroc aici!
― Ce vom face acum?
― Să încercăm să ieşim!
― Cum vom face asta? Fereastra aceea este mult prea sus şi noi suntem la un pas de a deveni papa bun pentru felină, zise Nick.
― Nick, urcă pe spatele meu! zise tatăl.
― Să încercăm!
― Nu merge. Într-un minut şi jumătate gratiile se vor deschide. Să găsim o soluţie! spune Christian.
― Ştiu! Uitaţi! Avem cinci suliţe şi cele două săbii. Să le aruncăm în zid pentru a forma o scară până la fereastra aceea.
Porţile s-au deschis complet. Mai rămăsese să urce doar Roger. Leopardul aleargă, iar copiii spun:
― Haide tată, mai ai puţin!
― Încă puţin, Roger!
Felina aproape că îl muşcase, dar el s-a ridicat în ultimul moment.
― Am scăpat şi de asta cu bine.
― V-aţi descurcat bine până acum. Vă voi da un indiciu pentru următoarea încăpere. Fii alături de animale!
― Nu am înţeles! Ce trebuie să facem acum? Nu e niciun animal aici!
― Nick, gândeşte puţin, poate nu se referă la animale adevărate! Oare putem să călcăm pe acelea? Iau două pietre să văd cât de stabile sunt.
Christian aruncă cele două pietricele spre două pietroaie diferite ce plutesc. O aruncă pe prima. Ajunge pe o piatră pe care este desenată o hieroglifă: pietroiul cade.
A doua piatră o aruncă pe una pe care hieroglifa este diferită, dar rămane pe piatră fără a cădea.
Pe fiecare piatră plutitoare este desenată o hieroglifă total diferită.
― Să caut în ghidul despre temple în legătură cu ce ar trebui să facem acum.
― Ai găsit ceva?
― Da. Aici spune că trebuie să citim hieroglifele şi să călcăm doar pe pietrele care reprezintă animale.
Acum ei încearcă să descopere pietrele plutitoare care reprezintă animale.
― Dar, Christian, cum vom şti noi pe care pietre sunt însemnate animale?
― La şcoală!
― Ce?
― Mamă, tată, ştiţi că am făcut un curs în care am descoperit multe lucruri despre Egipt, nu?
― Da, clubul acela de istorie “Egiptul Antic”.
― Acolo am învăţat să citim hieroglife şi câteva cuvinte arabe. Ştiu pe care trebuie să mergem. Veniţi după mine!
― Bine! Aveţi grijă! Care din cele trei ?
― Aceea înseamnă… nisip, aceea .. leu, iar aceea… faraon. Deci, pe cea din mijloc.
― Am scăpat şi de asta! Bine că am ajuns toţi!
Scăpă şi din acesastă încăpere. Tutankhamon revine spunând:
― De data asta nu vă voi ajuta. Vă spun doar că trebuie să scăpaţi în maximum două ore sau, de nu, veţi rămâne blocaţi în această încăpere. ― Acum ce facem ?
― Uită-te în cartea ta, poate găseşti ceva!
― Caut acum. Aici scrie că trebuie să apăsăm un fel de buton care se află pe perete şi este în formă de hieroglifă. Asta e hieroglifa corectă. Vedeţi acele lasere? Nu trebuie să le atingem sau ne vom arde. Priviţi!
― Bine, acum să mergeţi mai repede şi să aveţi grijă!
Mai aveau încă puţin şi pereţii se apropiau la maximum, dar au scăpat la fix.
― Acum ce trebuie să facem?
― Labirint! Ador labirinturile!
― Andy, în carte scrie că acesta nu este un labirint normal. O, nu!
― Ce este?
― Când mergi în partea greşită, ori vei fi stropit cu apă, ori va apărea un şarpe adevărat, ori trebuie să rezolvi o ghicitoare ca să continui.
― Veniţi după mine! Mă pricep la labirinturi.
La un moment dat Andy este stropită cu apă.
Se aude o voce….
― Este din cauza ghicitorii. Trebuie să o rezolvaţi. La finalul labirintului se află două uşi: una în care mai sunt două misiuni şi din care puteţi scăpa din piramidă şi una cu o misiune din care puteți scăpa de blestem. Acum urmează ghicitoarea:
„Unii spun că-i mâzgăleală,
Alţii spun că este artă,
Dar eu zic că-i o…
Rar mai seamănă c-o bifă”
― Ştiu! spuse Nick. Răspunsul este hieroglifă.
― Corect, puteţi continua. Acum trebuie să colectaţi cele trei elemente din camera mumiilor!
 Lanţul de aur cu ochiul meu (făcut bineînțeles din aur);
 cheia pentru a ieşi din următoarea încăpere;
 o mumie pe care o veţi ajuta să iasă şi vă va ajuta la următoarea misiune – aranjarea diamantelor pe statuia din mijlocul sălii; Ha, ha, ha!!
― În carte scrie că într-unul din sarcofage se află lanțul de aur cu ochiul lui Tutankhamon .
― Oare în care se află?
― Îl încercăm pe acesta?
Roger încercă să deschidă sarcofagul, dar nu putu. Andy îşi aduse aminte că numai el poate comunica cu Tutankhamon, deci s-ar putea ca numai el să poată deschide sarcofagul.
În cele din urmă sarcofagul se deschise. În el se afla o mumie.
― Salut! Eu sunt Emma. Am fost şi eu om înainte, dar am fost transformată în mumie. Vă mulțumesc că m-aţi scăpat !
― Bună! Văd că nu ai intenții rele, spuse Andy, ne poți ajuta?
― Desigur.
Emma îi ajută, iar Andy strigă fericit:
― L-am găsit! În sfârşit !
― Cum aranjăm diamantele? întrebă Emma.
― Ştiu eu! În obiectul acela care seamănă cu o statuie şi are şase găuri.
― Stai! Dar sunt şapte diamante! Ce vom face cu ultimul? Dar cu lanţul din aur, cu ochiul lui Tutankhamon?
― Cred că ştiu. Dă-mi puţin lanţul acela!
― Uite! Lanţul are o mică gaură fix în ochiul din aur. Acel spaţiu este pentru ultimul diamant.
― Ai dreptate.
― O, nu! Vin două mumii spre noi.
― Îndepărtează-le de mine! Aproape am terminat.
Mumiile se înmulţeau, iar Andy încă aşeza diamantele. La un moment dat o mumie se apropie de ea. Neştiind, Andy se sperie şi îi căzu din mână ultimul diamant. Fără să mai aştepte, ea împinse mumia şi încercă să caute diamantul.
Andy găsi diamantul şi îl așeză în gaura potrivită. Când a pus lanţul pe obiectul din mijlocul încăperii apăru o cheie şi un fel de cutremure, zdruncinături mai mici. Andy luă cheia şi deschise uşa. Lanţul îl luă Emma. Acum Nick şi Christian alergau spre ieşire.
― Tutankhamon, acum ce facem?
― Mumia pe care aţi ales-o trebuie să poarte lanţul de aur cu ochiul din aur și…. păstraţi cheia pentru că vă va trebui în următoarea încăpere în care există comoara mea. Să nu uitați, nu vă lăcomiți! Aveti voie să luați câte un obiect fiecare.
― Să facem ce ne-a spus. Emma vino aici!
― Vin acum, Andy.
Andy îi puse la gât Emmei lanţul de aur cu ochiul din aur al lui Tutankhamon. Instantaneu Emma se transformă înapoi în om.
― Sunt iarăşi om! Ce bine îmi pare!
Ema deschise uşa cu cheia şi le spuse să îşi ia fiecare câte un obiect de acolo. Nick luă coroana lui Tutankhamon, Christian luă manuscrisul cu hieroglife şi cuvinte arabe, mama şi tata luară o brăţară şi un inel. Emma păstră lanţul, iar Andy un sceptru. Au ieşit cu toții, iar ca de rămas-bun Tutankhamon le spuse:
― Aţi ieşit cu șapte secunde înainte ca timpul vostru de cinci zile şi cinci nopţi să se scurgă. Vă spun că veţi primi jumătate din averea mea, toate mumiile vor deveni înapoi oameni, iar voi aţi scăpat de blestem.
― Dar noi nu vrem din averea ta!
― Atunci aveţi dreptul la o dorinţă.
― Noi ne dorim ca… vacanţa viitoare, când vom reveni aici, să putem intra din nou în Piramidă, dorim să facem o excursie pe aici. Este OK?
― Desigur!
Cei cinci au mers la hotel şi s-au bucurat în continuare de acea zi. Emma împreună cu familia ei au hotărât să se mute în New York şi să se înscrie la acelaşi liceu cu Andy.


Teodora Dumitrașcu
Clasa a IV-a B
Școala Gimnazială 24
Sectorul 2, București
Prof.coordonator: Doina Achim

[text-before] Votează aici:
[Total: 20 Media: 4.5]