Iarna pe uliță


Este târziu, aproape de miezul nopții. Pe bolta înghețată a cerului albastru ca marea învolburată, luna, ca un disc luminos, privește spre satul bunicilor cu ulițele lui înguste și pietruite. Norii plumburii cern zăpada ca spuma laptelui, neîncetat, repede, cu fulgi mari ce plutesc în văzduh, așternându-se într-un covor din ce în ce mai pufos.
Crăiasa Zăpezii, ascultând ruga copiilor, pregătește un peisaj mirific pentru ziua ce va veni, știind că este prima lor zi de vacanță. Brazii de pe marginea ulițelor se îmbracă în cojoace grele de zăpadă și stau ca niște soldați muți și reci cu zale de gheață la datorie păzind gardurile troienite ce seamănă cu zidurile de cetăți. Casele bătrâne, care de care mai vechi, unele de o vârstă cu timpul, își poartă podoabele de gheață, de la streșini, cu modestie. Urâtă până mai ieri, strada seamăna acum cu o alee regală plină de strălucire, împrăștiind sclipiri în bătaia razelor lunii. Totul este alb, misterios, grandios și zăpada cade din abundență peste pămîntul uscat și rece.
Nepăsător de zăpada ce amenință partea de sus a caselor, prin hornuri încadrate de omăt, fum gros se ridică liniștit spre cer, semn că gospodarii speriați de gerul aspru al iernii ard de zor lemne în sobele lor. Pe rând încep să se stingă luminile, iar geamurile caselor cu flori de gheață desenate strălucesc în lumina lunii. Niciun picior de om nu se vede pe ulița încremenită în albul nesfârșit. Doar liniștea și răceala iernii mai au curajul să bântuie pe ulițele satului.
Este ora de culcare. Luna învelită pe jumătate cu o plapumă de nori negrii le spune oamenilor ,,Noapte bună!”

Profesor îndrumător: Prof. dr. Daniela Vodiță
Școala Gimnazială ELENA VĂCĂRESCU
Nume elev: Popa Luca
Clasa a V-a A

[text-before] Votează aici:
[Total: 101 Media: 4.4]