O VIAŢĂ DE PISICĂ


Într-o zi, în timp ce mă plimbam printr-o poiană, am ajuns în împărăţia Miorlanei. Era un tărâm plin de pisici de diferite culori şi rase.
Aici toate animalele, care ajungeau din pură întâmplare, erau transformate în pisici. Stând ascunsă după un tufiş, uimită, am văzut un iepure care a fost transformat într-o pisică albă, iar o biată barză într-o pisică neagră cu aripi. Toate animalele dispăreau în mulţimea de pisici. Regina acestora stătea în mijlocul cercului.
-Vreau ca până la sfârşitul săptămânii să strângem trei sute de pisici. Noi vom domina lumea! Ha, ha, ha! spunea regina pisicilor.
-Fiţi sigură că vom reuşi, alteţă! Nu vor mai exista decât pisici, spuse una dintre ele.
În timpul acesta una dintre supusele reginei, trecând pe lângă tufiş, m-a observat şi a început să miorlăie. Toate pisicile s-au adunat în jurul meu şi au început să danseze. M-am simţit oribil. Am încremenit de spaimă. Dupa câteva minute m-am trezit cu patru labe. Mă transformasem în pisică. Coşmarul nu a încetat, însă. Pentru că am ripostat şi m-am luptat cu ele, s-au hotărât că cel mai bine ar fi să scape de mine şi m-au dus în târgul pădurii, unde veneau animalele de pe toate continentele ca să cumpere diferite produse şi animale, care, drept să spun erau mai ieftine ca la mall.
Tot asteptând acolo, o gorilă a venit şi m-a cumpărat. M-a pus într-o cuşcă pentru a nu scăpa, iar ca să nu pot rupe barele, a pus în jurul cuştii cabluri electrice. Când am ajuns la casa gorilei, aceasta m-a legat de gard cu un lanţ. Nu era tocmai comod, dar măcar nu m-a pus la electro-şocuri. După ceva timp gorila a venit să îmi dea de mâncare. Era o conservă de pisici. Bleah! Scârbos. Nu mai mâncasem până acum aşa ceva. Am gustat puţin, iar apoi am scuipat-o. Era respingătoare. Ca să nu observe că n-am mâncat, am răsturnat-o din bol şi am ascuns-o sub un tufiş. Apoi am rupt lanţul şi m-am strecurat în casă. Mi-am luat un bol de cereale. Am mâncat repede şi apoi m-am dus înapoi în curte. Gorila a venit şi m-a pus iar în cuşcă, la fel de bine ferecată ca şi înainte. M-a urcat în maşina ei, pe bancheta din spate. Nu ştiu unde mergeam. Poate nu m-a plăcut şi mă ducea să mă returneze sau, cine ştie, poate mă vindea din nou, cu un preţ mai mare.
În timp ce eu mă gândeam ce putea să facă cu mine, nici nu îmi dădusem seama că am ajuns deja la destinaţie. Eram în faţa unei case mari de piatră. Când am intrat, am observat că podeaua era lustruită si că gorila călca, murdară cum era, şi lăsa noroi în urmă. Nu era cine ştie ce bogăţie, mai degrabă o ruină, dar mi se pare nepoliticos să intri într-o încăpere când eşti murdar pe tălpi şi nici măcar nu ai bun simţ să te ştergi. Mă rog, asta nu era important. Ceea ce era important era faptul că habar nu aveam unde sunt.Totuşi casa îmi părea cunoscută, dar ce poţi să îţi mai aminteşti după ce ţi s-a spălat creierul şi ai fost transformat în pisică.
Nu înţelegeam de ce, dar gorila stătea pe loc. Parcă se oprise timpul. I-am dat cu laba pe la nas şi brusc a început iar să meargă. Se îndrepta spre o uşă mare care ducea într-un dormitor sau aşa mi se părea mie. Când gorila a intrat în încăpere am văzut că pe podea era altă pisică. Şi ea îmi părea cunoscută… Gata, ştiu! Mi-am adus aminte. Casa în care eram era chiar casa mea, iar pisica era a bunicii! Abia acum mi-am dat seama ce se întâmplă. Gorila nu era doar o simplă gorilă. Era o hoaţă şi o colecţionară de pisici. Avea nevoie de cuşcă pentru a o prinde şi pe pisica bunicii, dar m-a luat şi pe mine pentru că îi era teamă că o să scap în lipsa ei.
Mi-am înfipt colţii în barele de la cuşcă până le-am rupt. Apoi am sărit pe gorilă şi am muşcat-o de gât. Aceasta s-a speriat şi a leşinat. Dupa aceea Pusu, pisica bunicii, a vrut să o urmez. Ştiam unde mergem. Ne îndreptam spre un laborator de chimie, dar nu era al nostru. Era al vecinului care era un om de ştiinţă, dar acum s-a mutat în altă casă şi a lăsat laboratorul familiei. Vă întrebaţi cum stătea şi el în casă, poate. Păi casa era comună, adică puteau sta mai multe familii. În fine, să trecem la subiect. După ce am ajuns în laborator, Pusu mi-a arătat o sticluţă pe care scria: ,,Acest antidot vă permite să vă transformaţi dintr-un animal înapoi în om”. Am dat cu laba în poţiune şi aceasta a cazut pe jos şi s-a spart. Am lins lichidul verde de pe podea şi, brusc, m-am transformat în om. Da! În sfârşit. Credeam că n-o să mai scap, mi-am zis în gând. După aceea am sunat la poliţia animalelor. Am aşteptat până au venit câinii poliţişti ca să ia gorila din casă, iar apoi m-am dus înapoi la poiana aceea şi iar am ajuns în împărăţia Miorlanei. Am chemat şi acolo poliţia şi Miorlana a fost arestată şi dusă la închisoare împreună cu gorila. Apoi am dat la toate animalele antidot şi eu m-am întors înapoi acasă. Am povestit familiei întâmplarea şi a fost foarte uimită.

Profesor îndrumător: Andreea Vasi
Scoala Gimnaziala “Elena Vacarescu”
Nume elev: Maria Cristina Badita,
Clasa: a 4-a B

[text-before] Votează aici:
[Total: 37 Media: 4.3]