COMOARA PIERDUTA A LUI MOSBY

COMOARA PIERDUTA A LUI MOSBY

 – Hei, eu sunt un nou vânător de comori! Sunteți curioși să aflați unde și ce comori vom vizita? Totdeauna m-au pasionat misterele nedescoperite, comorile ascunse, uitate de vreme sau pierdute prin nu știu ce colțuri ale lumii. Am să vă relatez o poveste fascinantă, plină de suspans și neprevăzut, în care veți descoperi comoara pierdută a lui Mosby, conducătorul incașilor liberi din India de nord-est. Vreți să aflați această poveste? Sunteți curioși ce se ascunde în spatele măștilor cu nestemate, al cuferelor pline cu bani de aur, parcă din altă epocă, și al bogățiilor imense, strânse și adunate de generații în patrimoniul mondial al vânătorilor de comori. Dar să nu mai pierdem timpul! Vă las să descoperiți această minunată poveste plină de mister.

 – Ești idiot, Billy? a țipat liderul mititel, ținându-se de cască, în timp ce calul speriat se chinuia să-l arunce din șa. Câți bani vă dau, idioților, ca să plecați și să dispăreți din fața mea?

 – Pe cine faci tu idiot? a zis călărețul, agitând amenințător torța, ceea ce i-a speriat și mai tare pe cai.

 – Dați-vă la o parte, ne-a sfătuit unchiul Richie.

Cred că domnul în roșu era la prima plimbare călare, pentru că se citea groaza pe fața lui.

 – Dar cine este domnul din fața noastră? l-am întrebat eu pe unchiul Richie.

 – Este Mosby, conducătorul incașilor liberi din India de nord-est, mi-a răspuns el aproape șoptit.

Din cauza frământării cailor, incașii flutura torțele prin aer, creând un adevărat spectacol de lumini, de care niciunul dintre cai nu părea încântat. Se călcau, băteau din copite, nechezau de spaimă. Câinii au început din nou să urle, ceea ce, bineînțeles, i-a speriat și mai mult pe cai. Totul era parcă desprins dintr-un tablou sinistru. M-am uitat la sora mea, Clara, și am clătinat amândoi din cap. Am întâlnit mulți ticăloși în peripețiile noastre de-a lungul timpului, dar aștia erau cei mai jalnici. În vreme ce călăreții se chinuiau să-și astâmpere caii, celălalt frate al meu, Timmy, se străduia să marcheze cu nonșalanță locul în care era plasată comoara pierdută a lui Mosby, conform hărții pe care o găsise uitată într-o cameră veche de hotel. Toate indiciile conduceau la Vechea Piramidă a lui Keops din Valea Nilului. Mosby participa și el neputincios la căutările eșuate de până atunci. Totuși spera să găsească mai repede comoara pierdută a familiei și astfel să le ofere liniștea de care aveau nevoie părinților.

 – Ușurel, băiete! spuse liderul. Este iapă! Nu te grăbi așa! Fii delicat!

 – Vă sfătuiesc să atingeți torțele, le-a zis unchiul Richie. Cailor nu le prea place focul.

 – Nici nouă, am spus eu.

 – Bine, fie, a zis liderul Mosby. Aruncați, idioților, torțele în șanț!

Au aruncat torțele în șanțul săpat de noi pentru a dezgoli comoara, iar, înainte de a se stinge, flăcările lor portocalii au pâlpâit de câteva ori peste movila noastră de aur și argint. Totul era strălucitor. Mosby înmărmurise și parcă o lacrimă se întrezărea în colțul ochiului său drept.

 – Măi, măi, ia te uită ce avem noi aici?! a zis Mosby, cu un zâmbet îngâmfat pe buze. Ați găsit comoara și m-ați scutit pe mine de efort.

 – Pardon? a zis sora mea, Clara. Ce te face să crezi că ne-am spetit pentru tine?

 – Dați-mi voie să mă prezint, a spus omulețul, răsucindu-se încet în șa și coborând de pe cal.

Într-un final, când a ajuns cu picioarele pe pământ și după ce și-a așezat echipamentul cochet, ca să fie sigur că arată dichisit, a continuat:

 – Mă numesc Milton Mosby!

 – Mosby, ca prădătorii lui Mosby? am întrebat eu mirat.

 – Da, micuțule. John Mosby a fost străbunicul bunicului meu, iar comoara pe care ați găsit-o este comoara lui Mosby, adică a mea.

 – Ce pot să spun? a spus unchiul Richie. Noi am urmat indiciile pe care ni le-a oferit harta și toate elementele ne-au condus la locul acesta dintre cei doi pini.

 – Se vede treaba că eu sunt mai deștept decât voi, idioților. Eu am sărit peste primele două etape – partea plicitisitoare cu indiciile și harta – și m-am ținut după voi. A fost mult mai simplu așa, a adăugat el, bătându-se cu degetul peste tâmplă. Cum spuneam, sunt mult mai deștept decât veți fi vreodată voi toți la un loc.

Mosby spumega. Era multimiliardar, iar aceasta îi conferea stabilitate, siguranță și sentimentul că recuperase comoara familiei.

 – Un moment, am spus eu. Ce se întâmplă dacă nu vă înapoiem comoara? Ce pățim? Doar suntem vânători de comori. Aceasta este menirea noastră și nu am făcut altceva decât să ne îndeplinim misiunea. Nu este niciun delict.

 – Ce se întâmplă? Nu ați vrea să știți.

A arătat cu degetul spre soldații lui, îmbrăcați în uniforme de corsari și înarmați și ne-a asigurat că va face orice pentru a recupera comoara familiei. Inclusiv va ucide pentru asta.

 – Dar familia ta nu mai trăiește. Tu ești singurul urmaș, Mosby. Comoara trebuie donată Muzeului de Antichități din India, nu să te îmbogățești tu.

 – Ușurel, băiete, oamenii mei sunt înarmați. Nu cred că dorești să mori dintr-o prostie. Te rog să ne înțelegem omenește.

Mosby a îndreptat revolverul spre noi, așa că toți am ridicat mâinile, inclusiv oamenii lui, iar Milton Mosby a sărit iute în groapă, într-o mână ținând pistolul îndreptat spre noi, iar cu cealaltă furându-ne de sub nas comoara.

 

 

Vîrșan Andrei

Clasa a VI-a B
Școala Gimnazială Cândești
Loc. Cândești, jud. Buzău
Prof. coordonator: Fănică Daniel

Voteaza parerea ta despre eseu

[Total: 2043 Media: 5]