Creatura neagră


În liniștea nopții nu se mișca nimic. Nu se auzea nici sforăitul enervant al fratelui meu și nici ticăitul ceasului care ședea pe hol.
Era liniște deplină.
Lucrul acesta, însă, n-a durat mult.
Afară se auzeau pașii cuiva.
Nu cred că era o persoană din familie pentru că ei cu siguranță dormeau.
M-am ridicat din patul meu călduros și m-am dus să văd ce se auzea. Pe fereastră am observat silueta unei persoane care se uita înspre copacii din curtea mea. Arăta ca o creatură neagră și ciudată, de statura unui adult.
Arăta bizar. Urma să le povestesc colegelor despre asta luni dimineață la școală.
M-am urcat în pat și am adormit.
A doua zi, când am ajuns la școală, profesoarele se comportau ciudat. Mi-am lăsat ghiozdanul și geaca pe scaun și m-am îndreptat direct spre banca Ioanei pentru că ea cunoștea tot ce mișca în școală.
– Bună, Ioana! Știi, azi-noapte mi s-a întâmplat ceva bizar…
– Te-ai ciupit în somn? Mă întrebă ea.
– Nu. Acest lucru e aproape imposibil! îi răspund eu.
– Atunci ce s-a întâmplat? Întrebă Ioana cu suspiciune.
– Am văzut o creatură în curtea mea.
– Un vârcolac? rămâne ea uimită.
– Nu! E…., încerc eu să spun, dar sunt întreruptă de Ana Maria.
– Vampir! țipă Ana Maria.
– Nu! îi răspund eu.
– O zână! își dădu cu părerea Costina.
– Era o creatură neagră, le spun eu într-un final.
– O creatură zici, nu? face pe detectivul Ioana.
– De înalțimea unui adult, îi completez eu propoziția Ioanei.
– S-ar putea să fie doamna aceea profesoară care predă la clasa a II-a, nu Daria? își dă cu părerea Ana Maria.
– Cred ca ai dreptate! îi răspund eu.
– Hai ca la noapte să stăm la pândă. Ce ziceți, fetelor? începe să se emoționeze Costina.
– Da! S-o facem! strigăm toate in cor.

Ziua a trecut foarte greu, dar, în sfârșit, era ora 18. „Fetele trebuie să ajungă” îmi zic în gând cand se aude clasicul ding-dong. Asta înseamnă că au ajuns. Fug cu toată viteza la ușă și spun:
– Intrați, fetelor!
– Bună, Daria! spune Ioana.
– Știi cât e de urât afară? mă întreabă Costina.
– Mda, vremea nu va fi prea frumoasă în seara asta, îi răspund eu.
– Ce a pregătit mama ta de mâncare? m-a întrebat Ioana.
– Avem friptură, cornulețe cu gem și plăcintă de dovleac. Bine-nțeles ca mami a făcut și un tort special pentru noi patru, îi răspund eu.
– Nu mergem la tine în cameră? Că pe hol e cam rece! se plânge Costina.
– Ba da! Hai! le spun eu.

Nu a durat mult să urcăm treptele până la camera mea care era situată prima la stânga, la etaj.
– Daria, ce o să facem până la ora de culcare? întreabă Ana Maria.
– Ne jucăm pe telefoane! îi răspund eu.
– Sau cu păpușile! se bucură Costina.
– Dar n-am păpuși! îi spun eu.
– Eu am la mine! se bucură și mai tare Costina.
– Sau nu! îi spunem toate trei.

Până la ora de culcare m-am jucat pe tabletă cu Ana Maria, iar Ioana a fost obligată de Costina să se joace cu păpușile.
– E timpul de culcare! spune mama mea intrând în cameră.
– Bine!spunem toate pe un ton vesel.
În timp ce aranjam patul, Costina se uită pe fereastră și spune:
– Acela-i monstrul?
Mă duc la geam și spun:
– Da! Arată ca cel de noaptea trecută numai că acela era negru.
– Este doamna Hastdly! începe să râdă cu lacrimi Ioana.
– Acela era monstrul? întreabă Ana Maria.
– Dar era întuneric! Cum să îmi dau seama? protestam eu.

În orice caz, nu mai conta. Deja râdeam toate. Era clar că doamna Hastdly era somnambulă sau…avea un secret.

Profesor coordonator: Groșanu Magda
Liceul “Ion Barbu”
Nume elev: Ana Daria Smaranda
Cclasa a IV-a B

[Total: 130    Average: 4.7/5]