Dosarele Londrei


Este o seară ploioasă în Londra, toate luminile apartamentelor sunt stinse, doar lumina felinarelor luminează străzile goale. Dar, dacă te uiți mai atent, poți vedea lumina aprinsă doar la un singur apartament, apartamentul domnului Jackob Durlin și al adjunctului său și cel mai bun prieten, Horhe Darlingen. Protagoniștii erau cei mai buni detectivi ai anului 1845 ai Londrei. Aceștia se chinuiau de luni întregi să dezlege misterul dispariției a două persoane din fața muzeului de artă al Londrei. Evenimentul avusese loc într-o seară ploioasă, după ce focul cuprinsese muzeul din cauza unei brichete. Cele două persoane au fost văzute ultima oară ieșind tefere din clădire și îndreptându-se spre strada principală de lângă ceasul Big Ben. Acest lucru a ajuns până și în ziare, unii oameni speriați crezând că a fost vorba de o răpire, au încuiat ușile degrabă, de abia se mai vedea urmă de om pe străzi. Într-o seară, la ușa celor doi detectivi apăru o scrisoare care glăsuia cam așa …
Bună seara domnilor,
Dacă doriți mai multe informații legate de cazul vostru, veniți pe strada nr.123, lângă stația părăsită de tren. Vă aștept!
Domnul Jackob a citit scrisoarea și ajutorului său și amândoi au hotărât să meargă în locul acela. În următoarea zi, cei doi au mers la adresa indicată din scrisoare. Nu au văzut pe nimeni în stație, dar, dintr-o dată, o persoană cu fața acoperită a lăsat un dosar pe jos, nu a stat la discuții, ci pur și simplu a dispărut în ceața deasă și umedă. Detectivii au deschis dosarul iar înăuntru au găsit harta spre satul interzis al Lonrei. În zori domnul Jackob și domnul Horhe au făcut bagajele, pregătindu-se pentru drumul lung pe care trebuiau să îl străbată. După multe ore de mers cu mașina au ajuns la locul predestinat, dar aveau o mare problemă, au uitat că satul acela se credea că este satul fantomelor de altă dată. Locul era pustiu plin de mușchi de copac și iederă. Deodată, o adiere stranie veni din spate, ca și cum cineva le-ar fi suflat în ceafă. Mirați, s-au întors și cu greu au văzut în ceața deasă chipul unei femei. Strania apariție îi conduse pe cei doi spre mijlocul satului. Ceața se mai răsfirase și, deodată, chipul femeii apăru clar în lumina crescândă. Era chiar femeia dispărută în fața muzeului. Detectivii au urmărit-o, sperând că-i va duce chiar în locul în care a stat atâtea zile și nopți ascunsă. Nu se înșelaseră. După câteva minute de alergat cei doi s-au trezit într-un hambar, singuri singurei, dar, deodată, în acel întuneric etern, femeia reapăru. Cei doi i-au adresat o serie de întrebări referitoare la cealaltă persoană dispărută. Femeia le mărturisi tot, de ce au plecat, de ce s-au ascuns atâta timp, totul, inclusiv locul unde se afla bărbatul.
Uitați copia după hartă, poate îl veți găsi voi înainte noastră. Semnat Detectiv Horhe.

Nume elev : Scripca Ștefania
Școala Gimnazială „Elena Văcărescu”
Clasa a IV a A
Prof. îndrumător : Marcu Alina Ionela

[Total: 306    Average: 4.5/5]