Malamander – Thomas Taylor

Malamander – Thomas Taylor

Bună oameni frumoși! Ce mai faceți? Cum a început săptămâna pentru voi? Eu am început duminică seară această minunată carte și uite-mă acum terminând-o. Cei de la Corint Junior m-au surprins plăcut, căci volumul în sine este adorabil și delicios. M-am bucurat nespus de mult să-l primesc, răsfoiesc, miros și mai ales să-l citesc. Voi începe lent și am să vă zic ce anume mi-a plăcut la această carte chiar înainte de a o citi: coperta. Da, nu este bine să judeci o carte după copertă, dar coperta mi-a atras mult atenția. Volumul este unul cartonat, iar voi știți cât iubesc eu cărțile cartonate.
Când am început să o răsfoiesc am văzut desenele grafice făcute la începutul fiecărui capitol și atunci am zis că nu mai pot aștepta și trebuie să o citesc. 

 Trecând la acțiunea cărții și la personaje, ei bine am rămas surprinsă. Povestea începe în Eerie-on-Sea, un oraș micuț, la malul mării, unde oată lumea cunoaște pe toată lumea. Este genul de orășel mic și uitat de lume în care toate lucrurile au ceva magic și aparte. Legendele și zvonurile circulă repede printre localnici și așa începe și legenda Malamander-ului, legendă la care o să revin rapid.
Povestea începe la Grand Hotel Nautilus (da, și pe mine m-a dus cu gândul la Jules Verne), în micul birou de obiecte pierdute al lui Herbert Lemon. Herbi, așa cu îi spun prietenii, este unul dintre personajele principale. Este un tânăr cu o poveste tristă și totuși interesantă. El ajunge în orășel cu ani în urmă. În fapt, el este găsit de  către Lady Kraken (proprietara hotelului), într- o lădiță cu lămâi. Acesta nu-și poate aminti absolut nimic, nici măcar propriul nume și cei din hotel se văd nevoiți să-i ofere unul. Lady Kraken este cea care îi oferă numele și odată cu acesta și postul de reponsabil al biroului de obiecte pierdute. Deși Herbi are mici pobleme cu domnul Mollusc (managerul hotelului), lucrurile decurg normal și micul orășel de la malul mării păstrează ca pe o poveste apariția lui Herbi.

 Anii trec, și totul este dat uitării. Vara stațiunea de la malul mării este plină de turiști, dar odată cu vântul și furtunile de iarnă orașul devine liniștit și foarte misterios din cauza ceței cel acoperă (și desigur din cauza legendelor). Odată cu venirea frigului în biroul de obiecte pierdute apare o tânără, cam de aceeași vârstă cu Herbi, care caută cu disperare indicii despre părinții dispăruți cu ani în urmă. Aici începe cu adevărat povestea. Aici începe povestea unui monstru jumătate om, jumătate pește, denumit Malamander. Cum? Foarte simplu. Ajutând-o pe Violet (fata misterioasă) să găsească indicii despre cum au dispărut părinții ei, Herbi o duce pe aceasta la Dispensarul de cărți din Eerie (voi reveni la el căci am ceva de adăugat), unde Violet primește o carte despre legenda Malamander-ului, carte pe care și părinții ei au citit-o cu puțin timp înainte să dispară.

 Revenind la Dispensarul de cărți. Ideea unui „dispensar” de cărți mi se pare absolut genială. Oamenii primesc rețete, pe care sunt trecute cărți, cu ajutorul cărora să se trateze. Ideea în sine estte foate clară. Odată ce ai intrat în Dispensar, nu tu ești cel care alege cartea, ci cartea te alege pe tine.
Romanul în sine este plin de personaje și locuri pline de mister. Pe lângă cele două personaje principale (Herbi și Violet), unul dintre personajele care mi-a atras atența a fost Seegol și micuțul său restaurantt de pe ponton. Ca și alți localnici din oraș și el are o poveste aparte. Prin oraș umblă zvonul că Seegol ar fi auzit într-o zi, cu mult timp în urmă, o sirenă cântând pe ponton. De atunci el s-a stabilit în Eerie-on-Sea. A contruit micul restaurant pe ponton unde servește pește și cartofi prăjiți și așteaptă ca sirena ce i-a cântat să revină.

Cartea a primit de la mine 4 steluțe magice. Îmi place atmosfera în care intru deaorece mă duce cu gândul la mare, la stațiunea pe care îmi place să o vizitez vara. Vremea de afară este în ton cu cea din carte și asta te ajută să-ți imaginezi totul mult mai ușor. Ador personajele, povestea în sine, însă nu a primit cea de a cincea steluță deoarece mi se pare puțin cam grăbită acțiunea. Dar, lăsând acest aspect, cartea este absolut delicioasă.
Nu voi continua cu detalii, ci vă las pe voi să descoperiși mai mult. Oare Malamander chiar există? Oare Violet își va găsi părinții? Nu, nu vă voi spune. Dar, ceea ce pot menționa este faptul că, deși cartea este încadrată la vârsta de 9+, eu cred că poate fi citită cu ușurință și la 25, 30, 42 de ani. Este genul de poveste ce o poți citi la orice vârstă. Totodată, apreciez Editura Corint pentru faptul că marchează limitele de vârstă, lucru ce nu se întâmplă cu toate editurile (dar despre asta vom discuta într-un alt articol).

Sinopsis

 CINE VA DESCOPERI SECRETUL MONSTRULUI MALAMANDER?

 Herbert Lemon este responsabilul biroului de obiecte pierdute din Grand Hotel Nautilus, într-o stațiune marină tipic englezească, Eerie-on-Sea. Când în cămăruța lui apare Violet Parma, care este fugărită de un tip cu un cârlig în loc de mână, începe una dintre cele mai alerte, una dintre cele mai amuzante și una dintre cele mai înfricoșătoare povești scrise vreodată despre monștrii marini. Eroii cei buni sunt excentrici și amuzanți, răufăcătorii sunt șireți și nemiloși. Cu toții își doresc să pună mâna pe o piatră cu proprietăți magice, care se află în posesia unui monstru marin, un malamander, ascuns în epava unei corăbii. Însă cursa pentru piatra fermecată are un final neașteptat, chiar și pentru această uluitoare carte de aventuri.

 Ne citim curând 🙂