O ÎNTÂMPLARE NEFERICITĂ

A fost odată un castel mare, cu ziduri înalte, în care stăteau Făuritorii de Baghete Magice. , dar cu timpul, acești făuritori au dispărut și a rămas doar Coralis, ultimul făuritor de baghete magice. În acel castel, am fost aduși eu și sora mea, Andreea, pentru a fi inițiați în tainele magiei.
Până să începem orele de magie împreună cu Coralis, noi ne jucam, în fiecare dimineață, ne jucam în pădurea fermecată care înconjura tot castelul. Această pădure ne ducea în fiecare zi pe alt drum.
Într-o zi de dimineață, am plecat în pădure, ca de obicei, împreună cu sora mea în pădure. ca să În timp ce ne jucam descoperit o gaură în zidul castelului, dar după ce am ieșit din curtea castelului, acea gaură a dispărut ca și cum nici n-ar fi existat. Totul mi se părea destul de straniu, mai ales că locurile pe unde treceam dispăreau, de parcă pătrunsesem într-un loc de basm.
La un moment dat, am avut o presimțire ciudată; ceva nu era în regulă cu acel loc, așa că am strigat-o pe sora mea, care era la câțiva metri de mine. ,Ddar, deodată, am văzut cum se ridică un zid de liane între mine și ea un zid de liane, separându-ne. Eu am intrat în panică și am început s-o strig, ba mai mult, chiar am încercat să străpung zidul de liane, dar cu cât încercam mai mult, cu atât o forță mai mare mă dădea afară. De nevoie am rupt una, dar nu am primit nimic în schimb, în afară de un pumn de frunze care m-a aruncat cât colo.
Văzând că a apărut cărarea pe care veniserămmamândoi în pădure, am început din nou s-o strig pe sora mea,cu toată puterea cât puteam de tare, dar… nimic, niciun răspuns.
Așa că m-am întors la castel, povestindu-i lui Coralis ce s-a întâmplat, dar singurul răspuns al său a fost „”Era timpul””. „”Ce răspuns ciudat!””, mi-am zis. Nu prea înțelegeam ce se întâmplă, dar Coralis, văzând nedumerirea mea, m-a invitat în camera de oaspeți unde mi-a arătat noua generație de Făuritori ai Baghetelor Magice, din care, bineînțeles, făceam și eu cu sora mea parte.
În tot acest timp cât eu am vorbit cu invitații, sora mea a fost condusă în pădure de o forță ocultă, nevăzută, până la un deal abrupt, unde o capră de munte, rătăcită prin pădure, i-a făcut semn s-o urmeze. Sora mea a urmat-o și au ajuns în apropierea unui lac încercuit de huțuli, oameni ai naturii. Aceștia i-au explicat că ea este aleasa și că va trebui să intre în lac; ea a intrat, dar deodată, a început simțit un vârtej care o trăgea spre fundul lacului. Fata s-a zbătut până la epuizare, dar și-a dat seama că poate respira sub apă. În timp ce ea se plimba sub apă, ea a fost găsită de Mama Natură, care i-a arătat fel de fel de lucruri, după care a lăsat-o să plece.
Când am văzut-o la castel, am luat-o în brațe, deoarece eram îngrijorat și am întrebat-o ce s-a întâmplat. După ce mi-a povestit toate peripețiile prin care trecuse, am dus-o să îi prezint noii noștri colegi de la castel. După câteva zile în care Coralis ne-a împărtășit câte ceva din tainele magiei, acesta a chemat-o pe Molly, asistenta lui. Cu ea făceam ore ca în armată, dar ne și distram. Seara, după ce terminam antrenamentul, toți eram epuizați, de parcă am fi cărat bolovani.
Într-o zi, Coralis ne-a dus într-o cameră secretă din castel, unde ne-a arătat niște plăcuțe, fiecare cu câte un element scris pe ele, și ne-a dat fiecăruia câte una. Sora mea avea una de activator, Luis avea ca element natura, Briana avea aerul, Ana avea apa, Gabi focul, iar eu nu prea înțelegeam ce element am, dar Coralis a venit lângă mine și mi-a explicat ce scria pe plăcuța mea. Eu le puteam stăpâni pe toate.
A doua zi, am plecat într-o aventură cu Molly și cu ceilalți tovarăși ai mei: Luis, Briana, Andreea, Ana și Gabi. În timp ce mergeam, am găsit un morman de arme și fiecare și-a luat arma pe care învățase să o mânuiască de mic, dar eu am. Mie nu mi-a mai rămas fără nimic. Ne-am continuat călătoria noastră fără să ne gândim la timp. Se lăsase noaptea, așa că era periculos să mergem în continuare. Ne-am oprit, am făcut un focul și am făcut stat cu rândul de pază.
În câteva clipe, o haită de lupi ne-a luat prin surprindere și ne-a încercuit. Eu i-am trezit pe toți, anunțându-i de primejdia ce îi aștepta afară. Atunci, toți și-au luat armele, dar erau speriați, neștiind ce urmează. Eu am preluat controlul, i-am așezat și le-am spus ce să facă. Ascultându-mi sfatul, au acționat și au speriat lupii, care au fugit.
Ne-am întors la castel teferi, iar Coralis ne aștepta cu zâmbetul pe buze, de parcă ar fi știut tot ce s-a întâmplat.
În ziua următoare, Coralis ne-a chemat pe mine și pe sora mea într-o cameră în care se afla Mașina Timpului. Am călătorit în timp împreună cu el, iar acestea ne-a arătat un loc unde Malachai, marele maestru răufăcător care dorea să distrugă lumea, îl închisese pe tatăl nostru într-o celulă peste care a puspusese o vrajă; aceasta , care se activa în momentul în care intra cineva la el. În momentul în care tatăl nostru era vizitat, Malachai știa datorită acestei vrăji. Noi am intrat cu ajutorul lui Coralis care a făcut o contravrajă, iar acesta ne-a povestit despre ceea ce pune la cale Malachai. Tatăl nostru, Morock, avea o legătură mentală cu vrăjitorul Malachai, care dorea puterea infinită. După o incursiune în viitor, noi ne-am întors în prezent la castel.
Când am ajuns, Molly ne-a luat la rost: că. Voia să știe unde am fost și, de ce am lipsit șase zile. Ne-a spus că Malachai a distrus lacul Mamei Natură și că a luat sfera puterii. Aflând toate aceste lucruri câte s-au întâmplat în absența noastră, am mai făcut puțină pregătire cu noile noastre baghete și am plecat după Malachai, hotărâți să ne răzbunăm.
Am mers cu un tren foarte vechi pe niște șine înguste. Toți eram albi ca varul de frică, însă Coralis, dând dovadă de prezență de spirit, a încercat să ne alunge frica, spunându-ne câteva lucruri despre tren. În timp ce el vorbea, a avut loc o alunecare de teren în care am fost prinși cu toții; conductorul Dumitru a spart un geam și i-a aruncat pe toți afară. Când să mă arunce și pe mine, el împreună cu Coralis au fost trași afară, iar noi prinși înăuntru. Eu m-am lovit la cap și am rămas inconștient. Când m-am trezit, eram într-o celulă cu Ana; ea mi-a povestit tot ce s-a întâmplat.
În tot acest timp, Coralis și toți ceilalți tovarăși ne-au căutat, iar urmele celui care m-a cărat până la celulă i-a ajutat să mă găsească, însă nu puteau intra din cauza unui dom foarte puternic. Coralis a încercat câteva vrăji și a reușit să creeze o breșă în dom. Andreea, când a văzut ce făcuse Coralis, a intrat și ea rapid după el, iar ei apoi au fost prinși de Malachai. Ea a fost băgată în celulă cu noi, în timp ce Coralis a fost legat de mâini și de picioare și ținut într-un turn. Molly și ceilalți au fost atacați de șerpi, păianjeni, scorpioni și niște creaturi cu șapte picioare, care au urcat pe dealul pe care se aflau ei. Pentru a preîntâmpina pericolul, Luis a băgat bagheta în pământ și câteva liane au prins șerpii și celelalte creaturi, dându-le mai mult timp să se gândească și să ticluiască un plan., când Brianei i-a venit ideea să invoce puterea vântului, astfel încât să zboare toți șerpii și scorpionii de pe deal.
După ce și-a pus ideea planul în aplicare, lui Molly i-a venit încă o idee genială: să se acopere cu sânge de animal pentru a trece prin dom neobservați, adică un fel de camuflaj față de inamic. După ce s-au acoperit cu sângele unei căprioare, au traversat domul pe rând, iar Molly s-a lovit la picior și nu a mai putut să meargă. Ea a rămas singură, iar ceilalți și-au continuat aventura.
În acest timp, noi am evadat cu ajutorul unui șoricel care ne-a adus cheia. După ce am evadat, am mers printr-un tunel unde ne-am întâlnit cu o femeie care nu vedea. Atunci Andreea i-a redat vederea, iar această femeie ne-a informat că și alți ucenici au intrat în satul lui Malachai, așa că eu, și Ana, împreună cuși Andreea ne-am împărțit pe echipe ca să îi căutăm. În timp ce îi căutam, m-am întâlnit cu Malachai, care a început să arunce cu fulgere spre picioarele mele. Văzându-i intețiile sale, eu m-am folosit de puterile cu care eram înzestrat și am făcut o vrajă de imobilizare și l-am prins pe Malachai. Cu un strop de noroc, l-am eliberat pe Coralis, care era sleit de puteri. Ceilalți s-au regăsit și au venit după mine, iar eu l-am predat pe Malachai unor huțuli, care au venit călare pentru a ne ajuta în luptă. În cele din urmă ne-am întors fericiți la castel, mulțumiți de deznodământul aventurii noastre.

Cismaru Mădălin
Clasa a VIII-a
Școala Gimnazială Cândești
Loc. Cândești, jud. Buzău
Prof. coordonator: Fănică Daniel

 

[Total: 1472    Average: 4.9/5]