UNIVERSUL PARALEL

UNIVERSUL PARALEL

Ați trăit vreodată o întâmplare atât de ciudată încât să nu o puteți descrie? Astăzi voi încerca eu să descriu ceea ce mi s-a întâmplat.

Dar mai întâi, să mă prezint! Mă cheamă Mihai și îmi place să citesc. Hai să începem!

Era o zi minunată de vineri. M-am trezit la 6:30. Am luat micul dejun și m-am jucat puțin pe telefon. Pe la ora 7:26 nu prea mă simțeam bine și am leșinat. După aceea, m-am trezit în anul 2032, unde aveam o nouă casă, o nouă familie și eram într-un alt oraș. „Eu visez?” mi-am spus în gând.

− Bună dimineața, Mihai! spuse o doamnă.

− Cine ești tu și ce caut eu aici? am țipat.

− De ce te sperii, Mihai? Sunt mama ta…

− Ba nu, tu nu ești mama mea! Și în ce oraș suntem?

− În Cluj-Napoca. Și chiar sunt mama ta, hai la masă!

Îmi era destul de foame, așa că am spus:

− Desigur, străino!

Apoi am mers la masă.

− Poftă bună! îmi zice doamna.

− Ce mâncare este aceasta?

− Este konirdef.

− Adică, ce anume?

− Este jotce cu sos de pizza.

− Ce este și asta?

− Jotce este o ciocolată neagră combinată cu defas.

− OK, n-am înțeles nimic. Altceva avem de mâncare?

− Din păcate, nu.

− Bine, eu ies afară. Pa, străino!

− Pa, fiule.

− Eu nu sunt fiul tău! am țipat.

Eu, de fapt, am mințit-o, eu voiam să încerc să găsesc informații despre ce s-a întâmplat și unde e familia mea adevărată.

Am căutat și singurul lucru găsit a fost o foaie pe care scria:

היקום שאנו חיים בו הוא

!יקום מקביל

M-am interesat și ceea ce scria pe foaie era în ebraică și însemna: „Universul în care trăim este un univers paralel!”

Am rămas șocat când am citit asta și mă tot gândeam cum aș putea să mă întorc în celălalt univers.

A doua zi mi-a venit o idee, dar nu știam dacă va merge. Dacă tot este acesta un univers paralel, înseamnă că mai există un Ene Mihai… cum ar fi să încerc să-l cunosc? Ideea era să îl sun pe celălalt Mihai pe video-chat.

Am încercat și, surprinzător, chiar a mers, am vorbit cu el și am creat un plan pentru a ne întoarce la casele noastre adevărate.

− Salut! am spus.

− Nu cred, tu, tu ești eu? spuse celălalt Mihai.

− Da, eu acum stau în Cluj-Napoca, dar eu locuiesc în Călărași. Tu unde stai acum?

− În Călărași, dar locuiesc în Cluj-Napoca.

− Am un plan! Știu că, dacă amândoi suntem electrocutați în același timp, s-ar produce multă energie între cele două universuri paralele și poate ne întoarcem la casele noastre. Am citit într-un ziar vechi pe care l-am găsit prin casă că pe 14 februarie 2018 la ora 22:42 și 51 de secunde o să fie un fulger foarte puternic exact în mijlocul Parcului Mare, la foișor.

− Hai că ai vorbit prea mult, dar îmi place planul, dar tu cum o să fii electrocutat?

− Mă leg cu o grămadă de cabluri și le dau drumul în apă, exact în același timp când o să fie fulgerul în „Parcul Mare”.

− Am înțeles, asta sună puțin sinistru, dar îmi place ideea.

− Bine, la revedere!

− Stai puțin, dar e abia 5 februarie, ce o să facem în acest timp?

− O să vizităm orașul în aceste zile! La revedere!

− În regulă, pa!

A doua zi am vizitat orașul.

Eu, în acest timp, am vizitat: Primăria, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Casa Matia, Palatul Bánffy, Grădina Botanică și Biserica Sfântul Mihail, și am admirat statuile din oraș.

Pe 14 februarie l-am sunat pe celălalt Mihai:

− Ești gata? Eu sunt!

− Da, abia aștept să mă întorc la mine acasă.

− Și eu la fel, pe curând.

− Pe curând.

Eu eram pregătit cu cablurile electrice și cu apa, doar așteptam să se facă ora 22:42 și 51 de secunde.

Într-un final s-a făcut ora 22:42 și 51 de secunde și…

Tot orașul s-a mișcat, dar planul meu nu a mers 100%, pentru că am fost trimis în București, nu în Călărași. Dar partea bună este că aveam câțiva bani la mine și am luat autobuzul spre Călărași.

După două ore de drum, am ajuns acasă și le-am povestit părinților mei toate aceste peripeții.

Scris de Ene Mihai, Clasa a III-a A
Școala Gimnazială “Mihai Viteazul” Călărași
Prof.coordonator: Zamfir Georgica

[Total: 1404    Average: 4.9/5]