ZIUA CARE A SCHIMBAT TOTUL

Într-o zi de vară, când am terminat școala, părinții mei au dorit să-mi zică ceva, dar nu la noi acasă, ci într-un alt loc. Aveau o atitudine stranie pe care n-o mai văzusem la ei, iar comportamentul lor era ciudat. Parcă nu mai erau ei. Ce se întâmpla, oare, cu ei?
Timp de trei zile la rând, părinții mei s-au comportat foarte ciudat: de exemplu, tata nu a mâncat o zi întreagă, pentru că avea o treabă specială, de parcă ceva l-ar fi preocupat și nu avea timp de altceva; mama era du-te vino, iar dacă o întrebam ceva îmi răspundea evaziv. Totul era foarte bizar și mi se părea că tot universul meu se transformase, parcă plecasem într-o călătorie în timp. Mă frământau tot felul de întrebări: Ce s-a întâmplat cu părinții mei? Care era misterul pe care doreau să mi-l dezvăluie? De ce nu puteau sa-mi reveleze acest mister la noi acasă și trebuiau s-o facă într-un alt loc, pe un teren neutru?
La jumătatea lunii iunie, tata a venit la mine și mi-a zis:
-Știi ce-s astea, băiete?
-Da, tată, sunt niște bilete.
-Da, dar ce fel de bilete?
-De avion, poate?
-Poate? Cu siguranță sunt niște bilete de avion pe care le-am cumpărat special pentru călătoria noastră!
-Călătoria noastră? Plecăm undeva?
-Da, în Scoția.
-În Scoția? De ce, tată? Asta era surpriza?
-Da, mergem în Scoția, pentru că vrem să-ți arătăm ceva.
Peste două zile, părinții mei m-au trezit de la cinci dimineața, pentru a putea prinde avionul. Din fericire, am prins avionul, ne-am așezat pe locurile noastre și ne-am ocupat timpul cu câte ceva.
La ora 2 P.M., am ajuns în Scoția. Acolo, tata a chemat un taxi și i-a spus șoferului să ne ducă la un castel de lângă lacul Loch Ness, un loc plin de mister și straniu.
Până la urmă, taxiul a ajuns la destinație, am coborât, i-am plătit șoferului, iar tata a început să-mi zică:
-Uite! Aici o să stăm noi, chiar la castel. O să-ți placă, vei vedea.
-Wow! Cum ai reușit, tată?
-O să-ți zic înăuntru.
După o călătorie de doar cinci minute, am ajuns în fața castelului, iar tata a scos o cheie și a descuiat ușa. Înăuntru am văzut foarte multe tablouri, portrete de oameni care semănau foarte mult cu părinții mei. Tata, văzându-mi mirarea, m-a întrebat:
-Ei, băiete, vrei să știi ce căutăm noi aici?
-Da, tată, chiar vreau.
-Bun, acest castel a aparținut familiei noastre de generații întregi.
-Poftim? Noi aveam în tot timpul acesta un castel și eu nu am știut?!!!
-Da, fiule, pentru că familia noastră a făcut parte, cu mult timp în urmă, dintr-o societate secretă.
-Serios??? Străbunicul meu și alți membri ai familiei făceau parte dintr-o organizație secretă?
-Da, fiule, te-am adus aici, pentru că doresc să te fac ucenicul meu, pentru că vreau să duci mai departe tradiția familiei, păstrată cu grijă de generații.
-Mulțumesc, tată, dar înainte de a-ți da un răspuns, în urma cererii tale, aș dori să-mi spui cum se numește această societate secretă din care facem parte?
-Făuritorii de baghete magice.
-Făuritorii de baghete magice? Wow! Ce denumire!!! Adică vrei să spui că eu sunt ucenicul unui magician?
-Fiule, nu ești ucenicul unui simplu magician, ci ești ucenicul unui maestru.
-Ești maestru?… Da, tată, chiar vreau să învăț multe lucruri de la tine.
Până ca tata să apuce să-mi mai zică ceva, mama ne-a chemat la masă.
După ce am mâncat, tata m-a condus spre camera mea și mi-a zis să mă odihnesc, deoarece mă așteaptă o zi grea, cu multe lucruri noi de învățat, iar odihna este importantă în viața unui magician în devenire.
A doua zi, tata a venit în camera mea și mi-a cerut să pregătesc un creion și o foaie de hîrtie și să cobor în bucătărie.
Când am ajuns în bucătărie, tata mi-a arătat o cameră secretă în care numai maestrul și ucenicul lui aveau acces. În acea cameră, tata mi-a zis să mă așez și a început să mă învețe istoria societății, dar și lucrurile de bază pe care trebuie să le cunoască orice magician.
Acesta mi-a povestit că în lume există un maestru, dar care nu este ca toți ceilalți, deoarece el este rău. Acest magician încearcă de ani buni să distrugă societatea noastră și să pună mâna pe „Bagheta celor zece maeștri”, care este cea mai puternică baghetă dintre toate baghetele.
După ce am terminat de scris pe acea foaie tot ce mi-a povestit tatăl meu, tata s-a gândit să-mi facă un cadou. El m-a condus în grădină, unde mi-a dat un cadou și mi-a spus:
-Acest cadou este foarte important pentru continuarea uceniciei tale, deschide-l!
Am deschis cadoul și i-am zis tatălui meu:
-Wow! Aceasta este o baghetă magică?
-Da, această baghetă a aparținut familiei noastre de generații întregi, iar acum este rândul tău să ai această baghetă.
-Mulțumesc, tată. Acest cadou este foarte frumos și-l voi prețui mereu.
După ce am primit bagheta, tata mi-aarătat cum să o folosesc. Mi-a dat și o carte plină de trucuri magice. A încercuit câteva trucuri pe care trebuie să le învăț neapărat. După câteva ore de antrenament și de incursiune în istoria societății, precum și de cunoaștere a tainelor baghetelor magice, tatăl meu s-a gândit să-mi prezinte o persoană importantă. M-a condus la castel, în sala cu tablouri și mi-a spus să mă uit la primul tablou, care îl reprezenta chiar pe fondatorul familiei noastre. Mama ne-a chemat pe amândoi la masă.
După masă, m-am dus în camera mea, unde am început să învăț și să exersez unele trucuri. Voiam cu orice preț să devin un magician foarte bun și să calc pe urmele tatălui meu, poate chiar să devin maestru. Când, în sfârșit, am terminat de învățat trucurile era târziu și, pentru că eram foarte obosit, dar și împlinit totodată, m-am băgat în pat cu gândul să mă odihnesc după o zi încărcată, dar nu reușeam. Îmi veneau în minte vorbele tatălui meu.
M-am gândit și la faptul că în lume există un maestru magician rău care încearcă să distrugă societatea secretă, pentru a încerca să devină el liderul tuturor oamenilor și pentru a conduce universul. Acest gând m-a tulburat și m-a și determinat să-mi spun: „De mâine voi învăța și mai multe trucuri! Vreau să devin ca tatăl meu, un adevărat maestru al baghetelor magice! Vreau să-l opresc pe acest răufăcător din a-și duce la îndeplinire planul mârșav! Voi reuși! Da, cu siguranță, voi reuși!”

Goicea Gabriel Andrei
Clasa a VIII-a
Școala Gimnazială Cândești
Loc. Cândești, jud. Buzău
Prof.coordonator: Fănică Daniel

 

[Total: 1259    Average: 4.9/5]